În această poveste este vorba despre o fetiță destul de speriată de Vrăjitoarea cea Rea care apare în jocurile și visele ei. Din păcate și oamenii mari din jurul ei seamănă de multe ori cu Vrăjitoarea cea Rea. Apariția vrăjitoarei o face să trăiască sentimente intense de frică, să se simtă vulnerabilă, să fie timidă, reținută, lipsită de putere, foarte puțin comunicativă. De asemenea, ea are și vise urâte.
Într-o zi, pe fetița cu pricina, o vizitează Zâna cea Bună, căci Zâna are un leac. Ea deja știe ce o supără pe fetiță, așa că poposește în camera fetiței și îi spune cu glasul ei blând:
-Draga mea fetiță, este adevărat că Vrăjitoarea cea Rea există. Și într-adevăr, este destul de rea, iar copiilor din întreaga lume le este frică de ea. Dar, adu-ți aminte că, în toate poveștile, copiii reușesc să scape din ghearele răutăcioase ale Vrăjitoarei. Spune-mi, tu ai auzit până acum de vreun copil chinuit de vrăjitoare și nesalvat?
Fetița, deși uimită de apariția Zânei, îi răspunde fără să stea pe gânduri:
-Nu, nu am auzit. De cele mai multe ori, vrăjitoarelor le vine cineva de hac. De multe ori mor sau rămân neiubite de nimeni, singure, în căutare de copii speriați, singuri și fără protecție.
-Ei, da, se pare că au și ele o treabă de făcut, spuse Zâna. Uite, ca să scapi de Vrăjitoarea cea Rea îți dau această pană.
Și Zâna îi întinse fetiței o pană frumos colorată.
-Este o pană fermecată, spuse Zâna. De câte ori te temi de vreo vrăjitoare, mișcă pana, uite așa ca și când îți faci vânt cu evantaiul. Aerul răcoros pe care îl vei simți atunci va face să apară Binele și Frumosul. Atunci Vrăjitoarea se va retrage pentru că ține prea mult la viața ei – așa urâtă cum e, iar tu vei fi în siguranță.
-Știi, spuse fetița, făcându-și vânt cu pana fermecată, îmi e chiar milă de Vrăjitoarea cea Rea. Și chiar o iubesc puțin. Sărăcuța, e singură, mereu pusă pe fugă și așa de urâtă! Nici nu e de mirare de ce e atât de rea! O, Zână bună, să știi că o accept pe biata Vrăjitoare. Pe toate vrăjitoarele rele le accept.
-Ești o fetiță înțeleaptă, spuse Zâna. Nu îți promit că Vrăjitoarea cea Rea va deveni bună. S-ar putea să rămână rea, așa cum o știi. Însă ai pana fermecată ce te ajută întotdeauna să treci prin momente grele.
-Îți mulțumesc, Zâna mea bună! Îți mulțumesc pentru ajutorul tău!
Și Zâna cea Bună a zâmbit, a îmbrățișat-o pe fetiță și apoi a dispărut așa cum a apărut, de nicăieri, știind că de-acum, fetița are curaj să se plimbe prin locuri primejdioase, chiar și pe acolo unde obișnuiesc să umble Vrăjitoarele cele Rele.