Te-ai îndoit vreodată de abilitățile tale când a fost nevoie să depășești o situație provocatoare sau să duci la bun sfârșit o sarcină dificilă? Te-ai simțit vreodată nesigur în ceea ce privește capacitatea de a face față provocărilor vieții?
Ei bine, în cazul în care ai făcut-o, permite-mi să te asigur că nu ești singurul. În plus, analizând exemple concrete din viața ta, vei putea atribui mai ușor nuanțe conceptului de încredere în sine.
Ce este încrederea în sine la copii?
În psihologie, încrederea în sine este definită prin nivelul de siguranță pe care un individ îl are în forțele proprii. În această umbrelă includem capacitatea de gândire, de judecată, de luare a deciziilor, modul de gândire și calitățile individuale. Mai simplu, prin încredere în sine se înțelege cât de sigur este un individ că va putea face față unor situații noi, dificile, stresante sau provocatoare în vreun alt fel și în ce măsură acest individ crede că este egalul celor din jur.
Încrederea în sine este un factor important care se cristalizează de cele mai multe ori în copilărie. Lipsa de încredere în sine este una dintre problemele cu care copiii se confruntă cel mai des. Aceasta apare atunci când copilul întâlnește o situație nouă, neprevăzută, când merge la școală și jocul nu mai este singura lui activitate, ci are de realizat sarcini noi, în situații în care simte că este mai lipsit de valoare decât ceilalți.
Lipsa de încredere în sine a copiilor poate fi adesea indusă de noi, adulții, atunci când în situații de nereușită sau reușită parțială, facem afirmații de genul: „Nu ești suficient de bun”, „Nu faci nimic cum trebuie”, „Iar ai greșit!”
Care sunt factorii care influențează încrederea în sine?
Cu toții suntem tentați să ne purtăm cu ceilalți așa cum au făcut alții cu noi in copilărie. Dacă am avut o copilărie liniștită și cei dragi nouă și nu numai, ne-au alintat, ne-au arătat dragoste, ne-au lăudat, ne-au încurajat, au fost alături de noi în momentele de bucurie, dar și în cele de tristețe, cu siguranță vom oferi la rândul nostru echilibru, frumusețe și iubire.
Vom avea răbdarea necesară sau disponibilitatea, deschiderea de a ne purta în consecință.
Calmi, cu zâmbetul pe buze, suportivi. Dar dacă vârsta copilăriei noastre a fost umbrită de injoncțiuni de tipul: “Nu ești în stare de nimic!”, “Ești prost!”, “N-ai să reușești nimic în viață!”, “Mai bine nu erai!”, mai mult ca sigur am devenit niște adulți nesiguri, cu stimă de sine scăzută, temători, neîncrezători în puterile noastre.
Și ce este cel mai trist, am devenit oglinda acelor adulți din viața noastră, comportându-ne la rândul nostru cu copiii noștri, așa cum au făcut-o ei cu noi. Iar asta nu face decât să perpetueze acele injoncțiuni, ducând mai departe scenariile noaste de viață, adică sentimentul de inferioritate în raport cu ceilalți, făcându-ne să transmitem copiilor noștri lipsa de încredere în sine, complexe de inferioritate, trasându-le astfel un drum dificil în viață și o putere de adaptare scăzută.
Cuvintele dor, rănesc sau mângâie! Noi alegem ce putere dăm cuvintelor pe care le adresăm copiilor noștri!
Atunci când suntem nervoși, obosiți sau avem o stare negativă, o transmitem inconștient și celor din jur. Și cei mai vulnerabili sunt cei mici.
Poate că nu vrem să îi rănim, vrem doar să îi educăm, considerăm că așa îi motivăm să învețe mai bine, comparându-l cu vecinul care „totdeauna reușește să ia note bune în timp ce tu nu ești în stare de mai mult”.
Sau poate am vrea ca acea avalanșă de întrebări “ce, de ce, dar cum, dar de ce” să înceteze și atunci aruncăm acel “Ești un prost, nu înțelegi nimic!”. Sau, grăbindu-ne să ajungem la magazinul din colț care este aproape de închidere, îi spunem “Mototolule, mișcă-te odată mai repede, parcă ai fi împiedicat!”
Însă trebuie să ne gândim că felul în care ne stăpânim emoțiile, ne reprezintă ca oameni și ne atestă maturitatea. Dacă un copil nu deține pârghiile necesare pentru a-și controla totdeauna emoțiile și comportamentul, noi adulții le deținem. Și de noi depinde cum implementăm copilului încrederea în sine, stima de sine, respectul de sine. De noi depinde cum acești copii dependenți de ajutorul și îndrumarea noastră astăzi vor deveni adulții sănătoși și independenți de mâine.
Mesaje de încredere și încurajare
Cum ar trebui să ne comportăm în astfel de situații?
Ar trebui să încercăm să empatizăm cu copilul, să încercăm să ne transpunem în situația lui și să simțim emoțiile lui. Ar trebui să încercăm să îl încurajăm într-o manieră pozitivă, dându-i încredere în el și în capacitățile lui sugerând un viitor pozitiv în care va munci mai mult, va fi mai atent și va avea rezultate mai bune. Ar trebui să îi oferim susținerea și ajutorul nostru și să evităm întotdeauna să facem comparații ”calitative” între el și ceilalți.
Gândirea pozitivă
Evitând să ne concentrăm pe experiențele negative și pe rezultatele nesatisfăcătoare, putem crește încrederea în sine – atât pe a noastră cât și pe a copiilor noștri și putem reduce din presiunea pe care o punem asupra noastră și asupra lor. Pentru că cei mici deprind obiceiurile părinților, a privi evenimentele din viețile noastre într-un mod pozitiv joacă un rol important în creșterea și solidificarea încrederii în sine a copiilor noștri.
În momentele în care observăm că cel mic a avut parte de un eșec, prin gândire pozitivă și încurajări, îl putem ajuta să își canalizeze atenția asupra acțiunilor care îi vor aduce reușite pe viitor mai degrabă decât pe ceea ce s-a întâmplat în trecut.
Cum să ai mai multă încredere în tine?
Dacă observi că cel mic are încrederea în sine scăzută, iată câteva idei prin care îl poți ajuta:
- ajută-l să identifice circumstanțele în care nu s-a simțit încrezător în forțele proprii și emoțiile care l-au împiedicat să creadă că va putea reuși;
- ajută-l să înțeleagă aceste emoții pentru a dezvolta capacitatea să le gestioneze pe viitor. Poți face acest lucru prin a-i vorbi copilului despre ele, contextualizându-le prin povești terapeutice care să îl ajute să le asocieze cu întâmplări care îi sunt familiare;
- recunoaște-i succesele și învață-l să se bucure de ele;
- încurajează-l când greșește și ajută-l să învețe din eșecuri. Poți face acest lucru prin a-i adresa copilului întrebări referitoare la părerea lui despre cele întâmplate („De ce crezi că s-a întâmplat așa?”, „Cum crezi că ar putea să fie mai bine data viitoare?” etc.);
- ajută-l să își stabilească obiective realiste și pașii de urmat pentru a le atinge („Cum te poți pregăti mai bine pentru a […]?”);
- ajută-l să își recunoască abilitățile și calitățile și încurajează-l să nu se compare cu alți prieteni, ci doar cu el – cel de ieri și nu îl compara chiar tu cu alți copii.