Ce este autismul?
Tulburarea de spectru autist face parte din grupul tulburărilor de dezvoltare pervazivă, alături de Tulburarea Asperger, Tulburarea Rett, Tulburarea dezintegrativă a copilăriei și Tulburarea pervazivă de dezvoltare fără altă specificație sau Autism atipic.
Toate aceste tulburări au în comun deficitul de comunicare, interacțiunea socială și deficitul imaginativ, având, în același timp, caracteristici unice care le diferențiază.
Semnele și simptomele autismului
Tulburarea autistă este caracterizată prin:
- limitare a interacțiunii în plan social (comportament social inadecvat, contact vizual limitat sau inexistent, expresie facială care nu se modifică și nu trădează sentimente, inexistența empatiei pentru alții, imposibilitatea oglindirii emoției celuilalt);
- limitare a comunicării – probleme de comunicare la nivel verbal și nonverbal (comunicarea poate să nu apară, să apară relativ târziu sau să fie o comunicare ciudată sau repetitivă);
- manifestări, interese și activități restrânse, repetitive sau stereotipe – existența obsesiei pentru un anumit subiect, nefiind interes pentru nimic altceva sau fixarea pe un anumit program sau ritual (de exemplu atingerea pereților din dormitor înainte de culcare sau fixații în legătură cu părți ale unor obiecte cum ar fi roțile unei mașinuțe).
Copii cu autism
Conform Asociației Help Autism, autismul este considerat una dintre cele mai frecvente tulburări ale copilăriei, mai frecventă decât cancerul infantil, diabetul infantil și sindromul Down. Înțelegerea și diagnosticarea timpurie a tulburării de spectru autist joacă un rol esențial în ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții.
Autismul la copii sau autismul infantil
Autismul infantil se manifestă încă din primii ani de viață ai copilului, fiind influențate negativ abilitățile de comunicare, imaginația și capacitatea de a dezvolta relații cu alte persoane, chiar și atunci când este vorba de părinți, frați sau surori și implică afectarea dezvoltării normale a copilului, perturbând evoluția acestuia.
Printre semnele autismului se numără următoarele:
- copilul nu scoate sunete nearticulate, nu arată cu degetul și nu face gesturi care au o anumită semnificație până la vârsta de un an;
- copilul nu rostește niciun cuvânt până la vârsta de 16 luni;
- copilul nu leagă două cuvinte până la vârsta de doi ani;
- copilul nu reacționează atunci când este strigat pe nume;
- copilul pierde din abilitățile de comunicare și din cele sociale pe care le-a deprins;
- copilul tău nu te privește în ochi atunci când vorbești cu el;
- te-ai gândit că este posibil să nu audă normal;
- copilul nu zâmbește atunci când îi zâmbești;
- copilul pare mai interesat de obiecte decât de persoane;
- copilul pare că nu este în stare să se joace cu jucăriile;
- copilul prezintă stereotipii motorii (flutură mâinile, țopăie, merge pe vârfuri, se învârte în jurul propriei axe).
Comportamentul copiilor cu autism
Copiii cu autism vor fi cel mai adesea catalogați drept „altfel”. Fie că nu vorbesc sau sunt limitați în vorbire, fie că au capacități lingvistice deosebite, aceștia nu pot sesiza nuanțele exprimate prin tonul vocii sau sarcasmul, nu înțeleg glumele și iau totul „ca atare”. Folosesc tonuri anormale în dialogul cu ceilalți, cum sunt, de pildă, tonul ascuțit sau cântat și au nevoie de timp suplimentar pentru a procesa informația și a formula răspunsuri.
Din cauza deficiențelor lingvistice, dar și prin prisma atitudinii reci și a predilecției către singurătate, copiilor cu autism le este greu să își facă prieteni și au un comportament considerat inadecvat din punct de vedere social.
Copiii cu autism dezvoltă hobby-uri care pot rămâne constante pe tot parcursul vieții. Se concentrează în mod deosebit pe pasiunile lor, care pot deveni adevărate obsesii și pot deveni experți în ariile de interes, ignorând, pe de altă parte, aspecte semnificative ale vieții.
Pentru că nu au înțelegere pentru regulile nescrise după care funcționează societatea, persoanele cu autism se refugiază în rutine pentru a ști exact ce urmează să se întâmple și se adăpostesc în umbra acțiunilor repetitive care îi ajută să se calmeze sau pe care le consideră plăcute. Întreruperea rutinei reprezintă pentru un individ cu autism un factor de stres și anxietate.
Când se descoperă autismul la copii?
Tulburarea autistă debutează înainte de vârsta de trei ani după o perioadă de dezvoltare aparent normală.
Majoritatea părinților își dau seama că ceva nu este în regulă cu copilul lor atunci când copilul atinge vârsta de doi sau trei ani. Sunt situații când părinții sesizează anumite semne chiar mai devreme.
Astfel mama poate sesiza că micuțul nu o privește sau nu dă semne de recunoaștere a persoanelor din familie. Poate observa că acesta nu plânge sau nu dă semne de nemulțumire când cei apropiați (mama, tatăl) părăsesc încăperea ori nu dă semne de teamă în prezența unor persoane necunoscute.
Există și alte semne precoce cum ar fi lipsa imitației gestuale, de a bate din palme, de a arăta cu degetul, sau lipsa de reacție la jocul ”cucu-bau”. Un semn important care poate fi sesizat de părinți îl reprezintă tulburarea de vorbire și limbaj. Vorbirea poate întârzia să apară, pot fi pierdute abilitățile de vorbire la un moment dat sau poate să nu apară niciodată.
Tratament autism
Terapia și intervențiile educative timpurii sunt neapărat necesare în cazul copiilor cu autism. Nu există un tratament specific pentru tulburarea de spectru autist. Aceasta se menține pe durata vieții unui individ, însă poate fi ameliorată semnificativ prin intervenție psihologică specializată.
Cu cât un copil este diagnosticat mai devreme, cu atât cresc șansele de îmbunătățire a relaționării sociale și a limbajului, scăderea problemelor comportamentale, dezvoltare unor aptitudini pentru funcționarea independentă, existând șanse ale unei evoluții satisfăcătoare.
Autism virtual
Nu este un secret faptul că tinerii petrec prea mult timp în fața ecranelor și că acest lucru le este dăunător. Îngrijorător este, însă, faptul că studiile recente arată că există o legătură directă între diagnosticarea cu tulburarea de spectru autist și expunerea îndelungată a copiilor la medii virtuale de la o vârstă fragedă, ceea ce a dat naștere unui nou tip de autism – autismul virtual.
Explicația stă în faptul că în primii trei ani de viață, creierul copiilor se dezvoltă într-un ritm amețitor, folosindu-se de experiențele acumulate și de informațiile pe care le colectează din mediul înconjurător.
Timpul petrecut de copii în fața ecranelor limitează mediul din care aceștia asimilează informație și reduce semnificativ interacțiunea cu persoanele din jur și, prin urmare, sursele din care copiii pot învăța. Expunerea exagerată la mediul virtual la vârste fragede provoacă modificări neurochimice și anatomice ale creierului și are efecte nocive asupra dezvoltării normale a acestuia.
Autismul nu este o consecință obligatorie a expunerii îndelungate la mediile virtuale, însă dacă ai impresia că ceva este în neregulă cu copilul tău, cere sfatul unui specialist și programează-ți copilul la o ședință de psihoterapie.